ca niște trenuri încolăcite printre degete
care ne apasă căutările exact în mijlocul pieptului
unde doare cel mai puțin
unde pașii nu se aud în fiecare zi
pentru că sunt îmbrăcați în figuri de stil sau în figuri de lut
pentru că sunt construiți dintr-un singur chip
și restul neumblat gesticuleaza obscen
despre regina înjunghiată în spatele gol

cu nervii la pământ mă îndrept spre starea cea dintâi
când nu eram treaptă săpată în treaptă
când nu mă traversa nicio iubire întortocheată
cu picioarele abia rostite
deșirate până la nesuportare din obrazul drept
în care am trăit
aproape treizeci și cinci de ani
aproape o viață de femeie
sau

de nimeni